Cuvântul Filocalie înseamnă în greacă „dragoste pentru frumos”. „Acest cuvânt desemnează dorința celor care caută frumusețea ascunsă a lui Dumnezeu sau Dumnezeul în care este zămislită toată frumusețea. Când se îndreaptă spre Bine și se alătură Adevărului, Frumusețea conduce la Acela care îi este sursa “, scrie Michel Evdokimov în Ouvrir son coeur, Un chemin spirituel.
Filocalia este o antologie sau o culegere. În Filocalia Părinților Neptici (Φιλοκαλία τῶν Ιερῶν Νηπτικῶν) sau Marea Filocalie greacă, texte scrise între secolele al IV-lea și al XIV-lea de părinții spirituali din Orientul creștin sunt colectate și structurate în paragrafe scurte. Această selecție de texte scrise de aproximativ treizeci de autori a fost realizată de Sfântul Macarie, Episcopul Corintului și Sfântul Nicodim Hagioritul, călugăr al Muntelui Athos, și a fost tipărită la Veneția în 1782, deoarece Grecia se afla atunci sub stăpânire otomană.
Titlul complet al operei este Filocalia Părinților Neptici, colectată de sfinții Părinți Teofori, unde vedem cum prin filozofia vieții active și a contemplației, spiritul este purificat, luminat și adus la starea de perfecțiune. „Părinții Neptici (cuvântul înseamnă vigilent) sunt cei care au luptat împotriva dispersării gândurilor, păzind cu atenție inima. Părinții teoforici, conform etimologiei acestui cuvânt, sunt „purtători de Dumnezeu”, deoarece sunt purtătorii numelui pe care sunt destinați să-l pronunțe, să-l pecetluiască în rugăciunea inimii și în care Dumnezeu își manifestă prezența. În cele din urmă, termenul de filozofie trebuie înțeles în sensul său primar de iubire de înțelepciune, o înțelepciune îndreptată atât spre contemplare, cât și spre acțiune”(M. Evdokimov, op. cit., pp. 86-87). Aceste texte mărturisesc experiența spirituală veche de mii de ani a călugărilor din Orientul creștin care se roagă în permanență „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” (invocație cunoscută sub numele de „rugăciunea lui Iisus” sau „rugăciunea inimii”).
Filocalia greacă s-a răspândit treptat în lumea ortodoxă. Sfântul Paisie Velicikovschi, un călugăr ucrainean, instalat în mănăstirea Neamț din România, cu alți călugări ruși și români, a tradus textele Părinților în limba slavă: astfel a apărut în 1793 traducerea operei cu titlul Dobrotoljubje (sau „dragostea de bunătate”). Această lucrare a fost tradusă în rusă în 1877. Filocalia a fost tradusă în limba română de către marele teolog Dumitru Stăniloae din 1946. Această importantă mărturie a spiritualității ortodoxe a fost descoperită în lumea occidentală după cel de-al doilea război mondial, în Anglia (Wrintings from the Philokalia sau Rugăciunea inimii) și în Franța datorită Récits d’un pèlerin Russe (tradus de Jean Gauvain), Petite Philocalie de la prière du cœur (Jean Gouillard) și mai ales datorită traducerii întregii opere a lui Jacques Touraille începând cu 1966. Alte traduceri, în spaniolă și italiană, contribuie și astăzi la o amplă difuzare a acestor texte, până în America de Sud. Toate traducerile nu prezintă întotdeauna aceiași autori, unii pot fi scoși din corpus iar alții pot fi adăugați.
De ce să citiți Filocalia? Această colecție, citită și recitită, de-a lungul zilelor, nopților și anilor, invită cititorul să meargă pe o cale, bazată pe asceză și contemplație, pentru a intra în isihasm. Isihasmul înseamnă odihnă, pace interioară, blândețe, tăcere. În societatea noastră contemporană în care atât de mulți oameni sunt stresați, solicitați din toate părțile, deprimați, citirea Filocaliei reorientează către esențial, propunând o cale de purificare, de vindecare și de transfigurare.
Dacă doriți să descoperiți Filocalia :Filocalia sau culegerea din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavârsi ( volumele 1 – 11), traducere din greceste, introduceri, note, de Preotul Profesor Dr. Dumitru Staniloaie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe, Bucuresti.
